Mă-nclin în faţa măreţiei Tale
Şi mâinile spre ceruri le ridic...
O, cât de necuprins eşti Tu Părinte
Şi cât de slab sunt eu... şi cât de mic...
De n-ai fi Tu să-mi ocroteşti fiinţa
M-aş pierde-n marea vieţii, zbuciumată
Şi inima în piept mi-ar fi pustie
De n-ai fi Tu cu dragostea-Ţi de Tată!
Ce minunat eşti Doamne! Zi de zi
Priveşti spre mine plin de îndurare
Şi-n alergarea mea pe-acest pământ
Laşi har divin şi binecuvântare
De-aceea iar, cu-adâncă reverenţă
Îmi plec genunchii-n sfântă rugăciune
Şi Te aştept să vii la părtăşie
Şi chem cu sfiiciune al Tău Nume
Căci nimeni nu-I ca Tine, Prieten bun
S-asculte glasul sufletului meu
Şi Te slăvesc prin rugă şi cântare:
Cât de măreţ eşti Tată, Dumnezeu!

Vulcan-19-02-2024
Mary